 |  |  |
 Flota Maritima MilitaraFlota Maritima Militara (FMM) reprezinta tipul fortelor armate destinat pentru atacurile din domeniul industrial-economic, asupra obiectivelor militare ale inamicului si distrugerea fortelor maritime militare in actiunile militare oceanice si maritime. Flota maritima militara moderna este capabila sa dea lovituri nucleare la obiectivele terestre ale inamicului, sa distruga fortele flotei acestuia pe mare si in baze, sa intercepteze comunicatiile oceanice si maritime ale inamicului si aliatilor acestuia, sa protejeze comunicatiile proprii, sa contribuie la gruparile de armate terestre in efectuarea operatiilor ofensive si defensive in actiunile de razboi continentale, sa ia masurile pentru debarcarea desantelor maritime si respingerea desantelor maritime ale inamicului, sa transporte armate si mijloace materiale. In timp de pace, Flota maritima militara indeplineste o importanta functie diplomatica – asa-numita “demonstrare a drapelului” in regiunile oceanului mondial si de coasta, in care au fost desemnate interesele economice si politice ale Rusiei. Pe langa aceasta, FMM, in interactiune cu flotele altor state, asigura securitatea si respectarea regulilor de navigatie internationala. Data infiintarii Flotei maritime militare ruse este considerata 20 octombrie 1696. In aceasta zi duma boiereasca a aprobat propunerea lui Petru cel Mare de construire a flotei si a decis – “Sa se faca nave maritime”. In timpul cel mai scurt, la santierele navale din Voronej a fost construita Flota din Azov, formata din 40 de nave si 113 vase cu vasle, care au avut o contributie insemnata in razboiul cu Turcia pentru iesirea la aquatoriul Marilor Neagre si Azov. In prima decada a secolului XVIII se creaza si se perfectioneaza continuu flota baltica, care a luat parte activa la Razboiul Nordic cu Suedia. Dintre victoriile clare ale tinerei flote trebuie mentionata batalia maritima de la Gangutsk. In decursul secolului XVIII Flota maritima militara rusa este completata cu noi nave, se perfectioneaza instruirea militarilor. Navele flotei baltice participa la razboiul de sapte ani impotriva Prusiei. La inceputul domniei Ekaterinei cea Mare se dezvolta impetuos flota. Incepand cu anii `60 ai secolului XVIII si pana la sfarsitul acestuia au fost lansate la apa peste 200 nave de linie si fregate, care formau baza puterii de lupta a flotei. In anul 1770, in cursul razboiului ruso-turc, doua escadre ale flotei baltice, care actionau in aquatoriul Marii Mediterane sub comanda generala a contelui A.G.Orlov, au distrus flota turca in batalia de la Cesmensk. Actiunile flotei ruse au determinat in mare masura sfarsitul victorios al razboiului ruso-turc din anii 1769-1774. In anul 1783 se formeaza, cu statut permanent, Flota Marii Negre, se amenajeaza baza principala a acesteia – Sevastopolul. Tanara flota a Mariii Negre a adus glorie armelor sale sub conducerea amiralului F.F.Usakov in numeroase razboaie ruso-turce din ultima decada a secolului XVIII si inceputul secolului XIX. La inceputul secolului XIX flota rusa se situeaza pe locul trei in lume in ceea ce priveste numarul de nave de lupta. In acest timp se realizeaza expeditii rusesti indepartate, finalizate cu importante descoperiri geografice. In timpul tarului Alexandr I, flota rusa intra in decadere. Nu se mai construiesc noi nave, iar cele existente putrezeau in dane. Abia incepand cu anul 1825 situatia flotei incepe sa se imbunatateasca. Flota Marii Negre, sub conducerea amiralului M.P.Lazarev, devine una dintre cele mai bune din lume si in cursul catorva conflicte cu Turcia se afirma ca forta dominanta in aquatoriul Marii Negre. In ajunul Razboiului Crimeei insa flota rusa incepe sa ramana in urma in privinta tehnicii. Formata in principal din corabii cu panze, aceasta nu a putut sa faca fata flotei unite anglo-germano-turce, inarmate cu cele mai moderne corabii de lupta cu motoare cu abur. In urma Razboiului Crimeei, Rusia a fost privata de dreptul de a stationa nave de razboi in Marea Neagra. Flota Marii Negre a reaparut abia in anii `70 ai secolului XIX. Aceasta perioada a coincis cu reinarmarea flotei. Forta de lupta principala pe mare au format-o unitatile navelor de linie blindate, dotate cu instalatii de forta cu abur si inarmate cu o puternica artilerie. Se stabilesc principalele tipuri de nave de lupta: escadronul blindat, crucisatoarele de diferite destinatii, escadronul de mine, ingraditorul de mine. La inceputul secolului XX flota rusa dispunea de nave, care prin caracteristicile lor nu ramaneau in urma celor mai bune modele straine. Cu toate acestea, razboiul ruso-japonez s-a terminat tragic pentru flota rusa. In batalia de la Tzusimo si dupa caderea Port-Arthurului Rusia a pierdut cele mai bune nave ale sale. Cu toata criza politica si economica extinsa din tara, imediat dupa terminarea razboiului au fost luate masuri pentru refacerea flotei. Se creaza statul major general maritim cu functii de planificare strategica si operativa a activitatii si dezvoltarii flotei. Flota a fost completata activ cu noi nave din toate clasele. In ajunul primului razboi mondial, in componenta flotilelor din Marea Baltica, Marea Neagra, Marea Caspica si din Siberia existau 9 nave de linie, 14 crucisatoare, 71 escadroane de mine, 23 submarine. In cursul razboiului care incepuse flota a fost fortificata cu nave de cea mai noua constructie. In dotare au fost date 7 nave de linie, 29 escadroane de mine, 35 de submarine, Se creaza o noua unitate - flotila Oceanului Inghetat de Nord. Apare aviatia maritima, ca unul dintre tipurile flotei. In cursul primului razboi mondial, flota a actionat cu succes la amplasarea ingradirilor de mine in actiunile militare baltice, apararea golfului Riga. Flota Marii Negre, in decursul intregii perioade de actiuni militare, a sustinut activ flancul drept al armatei caucaziene, a aparat litoralul Marii Negre si porturile acesteia impotriva actiunilor flotelor germane si turce. Dupa terminarea razboiului civil situatia flotei era jalnica. Flota Marii Negre, ca forta de lupta, a incetat sa mai existe. Bazele maritime militare se aflau intr-o situatie de delasare extrema. Starea tehnica a navelor ramase lasa de dorit. Flota a ramas fara cele mai bune cadre de ofiteri si specialisti. Incepand cu anul 1921 guvernul sovietic intreprinde masuri pentru refacerea puterii flotei maritime-militare. Sunt reparate si modernizate navele, se amenajeaza locurile de stationare a flotei. In anii 1929-1940 flota a fost completata cu noi nave. S-a consolidat in masura insemnata puterea flotelor din Marea Baltica si Marea Neagra, practic de la zero au fost create noi flote – de Nord si de la Oceanul Pacific. La inceputul Marelui Razboi pentru Apararea Patriei, in dotarea FMM URSS existau 3 nave de linie, 7 crucisatoare, 54 torpiloare de escadron, 212 submarine, peste 2500 avioane ale aviatiei maritime, 260 baterii de artilerie de coasta. In timpul razboiului FMM a desfasurat actiuni de lupta pentru sustinerea gruparilor de coasta ale armatelor terestre in operatiile ofensive si de aparare, pentru distrugerea navelor de lupta si de transport ale inamicului, perturbarea comunicatiilor acestuia, protejarea comunicatiilor proprii, a asigurat din toate punctele de vedere transporturile pe mare, pe lacuri si fluviale, iar Flota Nordica, in interactie cu flotele SUA si Marii Britanii, a asigurat si comunicatiile externe ale aliatilor. In anii razboiului au fost debarcate peste 100 trupe de desant maritime operative si tactice. In anii de dupa razboi FMM a URSS s-a dezvoltat tinand seama de experienta din timpul razboiului, pe baza noilor realizari ale stiintei si tehnicii. Au fost create submarine diesel si atomice de diferite destinatii, crucisatoare atomice pentru rachete, nave port-avion si anti-submarine, nave destinate protectiei raioanelor de apa si debarcarii desantelor maritime, aviatia maritima port-racheta. S-au modificat calitativ fortele de coasta ale flotei. FMM sovietica a obtinut baze in Orientul Apropiat si Orientul Asiatic, fiind considerata una dintre cele mai puternice din lume. Odata cu destramarea Uniunii Sovierice, FMM a pierdut in mod catastrofal forta pe care o avea. S-a micsorat de mai multe ori efectivul de nave. Noile nave apar intr-un numar extrem de insuficient. Construirea navelor mari a fost sistata complet. Despre situatia sumbra a FMM denota faptul ca nava amiral a Flotei Baltice era o nava de clasa torpiloarelor de escadron. FMM rusa a inceput sa ramana in urma nu numai a flotelor mondiale, dar si a unor puteri regionale in diferite sectoare. In prezent, din punct de vedere organizatoric fac parte din FMM flotele de Nord, de la Oceanul Pacific, Marea Baltica, Marea Neagra, flotila de la Marea Caspica si baza maritima militara de la Sankt-Petersburg. FMM este formata din urmatoarele genuri de forte: submarine, aviatia maritima, armatele de artilerie cu racheta de coasta si nave ale flotei auxiliare, unitati de destinatie speciala si diferite servicii. Principalele genuri de forte le constituie submarinele si aviatia maritima. (va urma) sursa: inforusia.ro |
Fortele de aparare antiaeriana
Aparitia FAA este legata de utilizarea aviatiei in lupta in anii primului razboi mondial. Prima arma antiaeriana specializata de artilerie ruseasca a constituit-o tunul antiaerian de 3 toli din sistemul Lander, intrat in dotarea armatei in anul 1915. In anii `20-30 ai secolului trecut are loc reorganizarea FAA. La sfarsitul anilor `30 se formeaza brigazi, divizii si corpuri ale FAA, care sunt dotate cu o noua latura materiala. Au fost introduse in dotare noi tunuri antiaeriene de calibru 25, 37, 76, 85 mm, mitraliera antiaeriana de 12,7 mm DSK. Serviciul de aparare a fost dotat cu primele statii de radiolocatie RUS-1 si RUS-2. In anul 1941 armatele FAA au fost scoase din subordonarea fronturilor de comanda si regiunilor militare. FAA se imparte in armatele FAA a teritoriului tarii si FAA a armatei. In anul 1948 armatele FAA sunt scoase din subordonarea artileriei de comanda si pe baza acestora se creaza FAA ale tarii.
In anii `50-80 continua perfectionarea laturii materiale a FAA. Se definitiveaza structura organizatorica a FAA ale tarii. In componenta acestora intra armatele de rachete antiaeriene, aviatia de vanatoare FAA, armatele radiotehnice.
Dupa sfarsitul tragic al lui Pavel I in cursul unei lovituri de stat, tronul a fost mostenit de fiul acestuia, Alexandr I. Sub conducerea acestuia si cu participarea personala, au fost elaborate si introduse o noua uniforma militara, precum si dotari de mars. Armata a primit mundir de tip frac, in culori traditionale. Pentru acoperirea capului s-a adoptat chivara, iar cavaleria grea si artileria ecvestra au fost dotate cu caschete din piele. S-a elaborat uniforma pentru noul tip de cavalerie usoara - detasamentele de ulani. Pentru prima data s-a stabilit uniforma pentru cazacii armatelor de pe Don, din Ural si de la Marea Neagra. Pentru acoperirea capului in afara frontului, se introduce chipiul. In diferite variante, aceasta uniforma durand peste cincizeci de ani. In timpul domniei lui Nikolai I, in anul 1844, pentru acoperirea capului in timpul frontului, in locul chipiului a fost introdusa o cascheta din piele. Infanteria corpului din Caucaz este dotata cu o uniforma aparte, “caucaziana”. Gradele militarilor au inceput sa fie redate pe epoleti si trese. Dupa incheierea Razboiului Crimeei, in timpul domniei lui Alexandr II, s-a simtit o nevoie acuta de reforma militara. Aceasta s-a extins si la uniforma militara. Mundirul de tip frac a fost inlocuit cu un semicaftan. In loc de cascheta a fost introdus un chipiu de un nou model, iar ulterior, sapca. Pentru mars s-a adoptat purtarea unor cizme inalte si a unei camasi albe. In general, perioada respectiva se caracterizeaza prin modificari aproape neintrerupte in uniforma imbracamintei si necesita un studiu separat.
In timpul lui Alexandr III, in anul 1882 incepe reforma urmatoare. De aceasta data, este orientata spre simplificarea si ieftinirea echipamentului. Detasamentele de armata cuirasiere, de ulani si husari sunt lipsite de imbracamintea stralucitoare si se reformeaza in detasamente de dragoni. Completul de baza de imbracaminte pentru toate tipurile de armate este format dintr-o manta din postav verde inchis cu miros patrunzator, incheiat cu carlige, salvari largi din acelasi material, stransi in cizmele inalte, pentru orice tip de imbracaminte. Pentru acoperirea capului in timpul frontului (paradei) s-a introdus caciula din blana neagra de miel. Desi reforma s-a realizat sub deviza de “populara”, motivul principal al modificarilor a constat in necesitatea confectionarii unui mare numar de obiecte de echipament pentru cazul desfasurarii mobilizarii.
